Clădiri


Traducere din pagina în limba engleză realizată de Adrian F. Cioară, student, Oradea, voluntar in cadrul asociației Tikvah


Fredric Bedoire, profesor de Architectural History la Royal University of Fine Arts din Stockholm a permis, cu deosebita generozitate, Asociației Tikvah să reproducă aceste secțiuni din cartea sa intitulată "The Jewish Contribution to Modern Architecture, 1830-1930" (publicată de KTAV New Jersey) cu privire la Oradea.

 

Este o onoare pentru noi să avem acest privilegiu de a accesa acest document. Pentru a vedea detaliile, vă rugăm să dați un click oriunde în imaginea de mai jos și veți fi direcționați la cele ce  Rudolf Klein, profesor de Istoria Arhitecturii, Tel Aviv și Budapesta, numește „un thriller intelectual care îi va atrage pe arhitecți, istorici și pe cititorii de rând, interesați de artă sau de subiecte evreiești.”


The-Promised-City-Cover

Următoarea parte a secțiunii Clădiri se va dezvolta în următoarele luni. Intenționăm să punem în lumină clădiri specifice cu puternice influențe evreiești în vederea unei examinări mai detaliate. Vă rugăm să aveți răbdare în timp ce vom decide care este modul optim de prezentare a acestor informații.

 

Sinagogile din Oradea

 

Înainte de Al Doilea Război Mondial și de evenimentele catastrofice din 1944, Oradea dispunea de numeroase sinagogi raspunzând necesităților populației evreiești a orașului. Noi aducem pe aceasta pagină un cadru instantaneu cu privire la modul în care arată în prezent aceste sinagogi. Prin straduința si eforturile Comunității Evreiești și ale Consiliului Local Oradea, există speranță pentru un viitor mai bun al acestor clădiri, în urma lucrărilor care vor fi efectuate.

 

Prezervarea clădirilor de importanță istorică și culturală este o responsabilitate a Ministerului Culturii și a Patrimoniului National, care deține un registru ce poate fi vizualizat. Oradea are în jur de 130 de intrări în acel registru, inclusiv cele două sinagogi principale identificate în rândurile următoare.

 

Sinagoga Neologă

                                 

O magnifică Sinagogă Neologă, având o orgă de dimensiuni mari și o capacitate de peste o mie de persoane, a fost construită în anul 1878 în centrul orașului. Acest monument cu arhitectură neo-maurică a devenit cunoscut orădenilor ca Templul Sion, fiind întotdeauna asociat cu numele Rabinului Șef Dr. Lipot Kecskemeti. Impunătoarea și strălucitoarea sa cupolă, reflectată în apele râului Crișul Repede, este până în ziua de azi monumentul cel mai recunoscut din centrul orașului.

 

Arhitectul a fost David Busch iar sinagoga a fost construită de Kalman Rimanoczy, Sr. Elaboratele fresce interne au fost pictate de Mor Horovitz.

 

Monumentul istoric este într-o condiție care necesită reparații capitale, nefiind utilizată la momentul actual. Sunt anumite proiecte de dezvoltare prin care Consiliul Local Oradea a aprobat, în principiu, să transforme Sinagoga într-o sală de concert, un centru de conferințe și un centru de informare turistică.

 

Sinagoga ortodoxă

                               

În 1890, o nouă și impunătoare Sinagogă Ortodoxă, a fost construită în stil neo-mauric și este cunoscută ca Marea Sinagogă. Arhitectul a fost Bach Nandor. Această sinagogă dispune de locuri pentru 1.050 de persoane (600 de bărbați la parter și 450 de femei la balcon); în prezent se efectuează lucrări de renovare, fiind utilizată în ultimii ani doar la ocazii speciale.

                   

Această sinagogă mică aflată pe teritoriul Comunității Evreiești a fost construită în 1908 de către Incze Lajos. Este cunoscută ca Sinagoga Sas Chevra și este în continuare utilizată pentru rugăciunile zilnice , în timp ce Marea Sinagogă se află în restaurare.

                  

Teleki synagogue

Aflată în paragină, sinagoga este utilizată pe post de depozit pentru legume. Există însă planuri de renovare a clădirii și de înființare a unui muzeu evreiesc și centru de studiere. Planurile au fost întocmite de arhitectul Cristian Pușcaș cu asistența unei echipe de studenți de la Facultatea de Arhitectură și Construcții. Acest proiect va fi în parteneriat între Comunitatea Evreilor din Oradea și Muzeul Țării Crișurilor. Se speră la finanțare europeană.

              

Sinagoga Poale Cedek ( fotografia de mai sus) a meșteșugarilor a fost ridicată la inițiativa Rabinului Benjamin Fuchs în jurul anului 1910. Pentru mulți ani a fost utilizată ca atelier, acum fiind abandonată.

 

Sinagoga Viznitz

                

Această sinagogă a fost construită de un sprijinitor al Rabinului Sr. Jisrael Hager a ramurii hasidice din Viznitz, care a fugit de persecuție împreună cu curtea sa la Oradea în 1915. Rabinul era stabilit anterior în Bucovina, dar a reușit să negocieze cu invadatorii ruși pentru o plecare ordonată, alături de 70 dintre însoțitorii săi.

 

Sinagoga a fost folosită pe post de spital în ghetou în 1944. Ulterior, a devenit un atelier, dar acum este divizată în mici unități comerciale.

 

Restaurare sinagogi

Progresul restaurarii celor trei sinagogi : ortodoxa mare,de pe strada Mihai Viteazul, neologa Zion de pe strada Independentei si cea ortodoxa de pe strada Primariei, se poate vedea in videoclipul de mai jos, creditand pentru aceasta contributie pe:  TVR Cluj, Andreea Ghita, Felix Koppelman si Andrei Seidler.


Palate Evreiești din Oradea

 

Unele dintre cele mai deosebite clădiri din Oradea au fost proiectate, construite sau finanțate de către evrei. Multe dintre cele mai ornate au fost numite „Palate”.

 

Palatul Vulturul Negru

                      

                      

                     

În 1905 a fost o competiție pentru proiectarea noului Palat Vulturul Negru. Aceasta a fost câștigată de arhitecții evrei Komor Marcell și Jakab Dezso. Clădirea a fost finanțată de către doi avocați evrei  Dr. Kurlander Ede și Dr. Adorjan Emil și ridicată în locul vechilor hanuri  Vulturul Negru și Zoldfa/Pomul Verde. A fost deschis pentru afaceri în 1908.

 

O particularitate a Palatului o reprezintă sticla care acoperă pasajul încoronată de vitraliile reprezentând un Vultur Negru, confecționate de către un producător local, Neumann Karoly.

 

Palatul Ullmann

                            

                          

Palatul Ullmann a fost finalizat în anul 1913. Este una dintre puținele clădiri non-religioase din Oradea care ilustrează în mod evident apartenența la credința evreiască. Fațada este decorată cu Leii lui Iuda în jurul unui Menorah tradițional. Aceasta este opera profesorului Breitner de la Facultatea de Artă din Viena, fiind confecționată la faimoasa fabrică Zsolnay în sud-vestul Ungariei.

 

Familia Ullmann a fost una din primele familii ale orașului Oradea, ajungând aici în anii 1860. Izidor Ulmann a jucat un rol important la înființarea Camerei de Comerț și Industrie a orașului Oradea, precum și la fondarea Școlii Ortodoxe Evreiești.

 

Sandor Ullmann, fiul lui Izidor, a angajat arhitectul local Ferenc Lobl, născut în Oradea în Decembrie 1882, să proiecteze Palatul. Ferenc Lobl a făcut majoritatea operelor sale cele mai faimoase în Viena. Dar, asemeni multor alți evrei din Austria, a fost deportat în 1942 într-o tabără de concentrare din estul Poloniei, de unde nu s-a mai întors vreodată. Moștenirea sa rămâne una dintre cele mai deosebite clădiri secesioniste din Oradea care, când a fost clădită, se înălța deasupra principalei piețe din Oradea.

 

Palatul Moskovits

                                  

Palatul Moskovits a fost ridicat în două etape între anii 1910 și 1911. A fost construit la comanda familiei Moskovits, antreprenori evrei în industria de morărit și cea alimentară. I-au angajat pe Jozsef și Laszlo Vago, doi dintre cei mai proeminenți arhitecți secesioniști ai vremii respective, asigurând o fațadă inovativă și distinctă ca aspect.

 

Clădirea este organizată în jurul unei curți, având magazine la parter și trei etaje de apartamente. În prezent, urmează să fie efectuate renovări substanțiale ale motivelor autentice ale lui Vago.

 

Palatul Miksa Moskovits

                             

Această clădire a fost comandată de Miksa Moskovits, un inginer evreu, pentru propriul său uz, fiind clădită în anii 1904-1905. Se crede că ar fi fost prima clădire din Oradea care a fost întărită cu beton armat, urmând proiectul elaborat de Szilard Zielinszky din Budapesta. Clădirea este foarte bogată în ornamente cu păsări, copaci și flori.

 

Palatul Stern

                             

Palatul Stern a fost construit în anii 1904-1905 sub supravegherea arhitecților Komor Marcell și Jakab Dezso. Are un stil lechnerian și două curți interioare. Motivele decorative reprezintă elemente ale naturii și ale artei populare. De asemenea, sunt anumite lucrări de fier atât în interiorul clădirii, cât și în cadrul porților.

 

Palatul Sonnenfeld

                            

Cel care a dat comanda și a fost proprietarul acestei clădiri a fost Adolf Sonnenfeld, propietarul evreu al celei mai mari tipografii din Oradea. Palatul a fost construit în anii 1911-1912. Adolf Sonnenfeld, de asemenea, a comandat construirea primei case secesioniste din Oradea.

 

Tipografia se afla în curtea interioară.

 

Arhitectul palatului a fost Frigyes Spiegel, un notabil inovator Art Noveau și evreu, care a lucrat inițial în Budapesta, dar care a trăit și lucrat în Oradea între anii 1919 și 1923.

 

Alte clădiri notabile cu relevanță evreiască

 

Casa Darvas

                         

                            

                                

Casa Darvas poate fi considerată cea mai originală clădire rezidențială construită în stil secesionist din Oradea. A fost a doua vilă proiectată de frații Vago (Laszlo și Jozsef) în Oradea. Casa a fost comandată de proprietarul Imre Darvas, un antreprenor în industria lemnului din Oradea, fiind construită de Ferenc Sztarill între anii 1909-1910.

 

Partea din spate a clădirii, din a doua imagine, are acces către râul Crișul Repede.

 

În holul intrării se află placa comemorativă ilustrată deasupra.

Școala de Jandarmi

                             

                                  

                                     

Construită în anii 1911-1913, Școala de Jandarmi este cea din urmă clădire proiectată de Jozsef Vago în Oradea. Are, în mod clar, un aspect foarte funcțional și armonios, cuprinzând mai multe clădiri. În prezent, este parte a Universității din Oradea.

 

Clădirea Salamon Goldstein

                                    

                       

                            

Arhitectul clădirii Salamon Goldstein a fost Ferenc Sztarill, fiind construită în anul 1910. În mod asemănător cu alte proiecte ale lui Sztarill, are un minimum de oranemente, unicitatea fiindu-i dată de aspectul trapezoidal și de turnul consolă.

 

Are singura poartă de intrare din Oradea care conține Steaua lui David.

 

Casa Adorjan I

                         

Casa Adorjan I este prima clădire comandată de Emil Adorjan. Acesta a fost un antreprenor evreu, un intelectual și un avocat. A numit doi prieteni tineri, Marcell Komor și Dezso Jakab, să fie arhitecții acesteia. Clădirea a fost ridicată la scurt timp după anul 1900 și este una dintre cele mai bogat ornate clădiri din Oradea.

 

Casa Adorjan II

                                   

Casa Adorjan II a fost a doua clădire comandată de către Emil Adorjan. Are un aspect simetric, având trei balcoane și o fațadă bogat ornată cu lucrături de fier cu motive florale și vegetale. Casa a fost construită în anii 1904-1905 de către Ferenc Sztarill conform proiectului elaborat de arhitecții Dezso Jakab și Marcell Komor.

Hotel Parc

Hotelul are mai multe cladiri, noi prezentand mai sus cladirea principala.Hotelul a fost inaugurat de fratii Veiszlovits ( Emil si Gyula) in martie 1915.


Asociaţia Tikvah Oradea este interesată de şi acceptă cu bucurie contribuţii pentru website-ul nostru din partea experţilor locali, pe subiectele lor de expertiză. Mircea Paşca este un istoric recunoscut al arhitecturii orădene. Domnia sa ne-a acordat permisiunea sa cităm din volumele pe care le-a publicat despre arhitecţi si constructori evrei orădeni.Prezentăm mai jos ultima apariţie sub semnătura autorului Mircea Paşca. 

Acest volum a fost precedat de alte două cărţi, ale aceluiaşi autor, relevante pentru înţelegerea arhitecturii orădene: