Albume de familie

Oradea a avut o importanta comunitate de evrei inainte de al doilea razboi mondial.Miile de familii evreiesti care au locuit si lucrat aici au avut o contributie diversa si dinamica la viata orasului.Evenimentele din prima jumatate a anilor '40 din secolul trecut au stopat toate acestea brusc si irevocabil.

Nu vrem ca informatiile despre aceste persoane, evenimente si atmosfera sa se piarda. Cu sectiunea Albume de familie dorim sa oferim o modalitate urmasilor acestor familii sa celebreze vietile inaintasilor lor.

Gazduind pe website-ul nostru fotografii, documente si istorisiri va contribui de asemenea ca oricine sa isi poata formula o impresie documentata despre viata evreiasca a orasului Oradea in perioada antebelica.

Pe masura ce primim asemenea informatii noi le vom edita si publica mai jos.

Surorile Sonnenfeld

Datorita eforturilor, interesului si grijii generatiilor subsecvente ale familiei Sonnenfeld este posibil sa se prezinte azi istoria acesteia aici, in sectiunea paginii noastre de internet, Albume de familie. Este o contributie remarcabila si prin faptul ca include copii ale scrisorilor originale trimise din Oradea cu cateva zile inainte sa inceapa ghetoizarea evreilor, in oras.

Simon Sonnenfeld a trait in Nagyvarad/Oradea la mijlocul secolului XIX si a fost un comerciant de articole de imbracaminte pentru aristocratie. El a avut sase copii: patru fiice, Antonia, Amalia, Szerena si Linka si doi fii, Zsigmond si Jozsef.

Simon cu (de la stanga la dreapta) Antonia, Amalia, Szerena si Linka

Jozsef Sonnenfeld s-a casatorit cu Roza Engel, Au avut doua fiice: Vilma, numita Viluka in familie (1886-1944) si Alice (1876-1944).


In fotografia de mai jos, Roza este prima din dreapta, randul din mijloc iar Viluka sta imediat in spatele ei. Se crede ca fotografia a fost facuta cu putin inainte de 1910.



Viluka, sora mai tanara cu zece ani, a trait toata viata ei in Oradea. S-a casatorit cu Jeno Barta cu care a avut doi copii: Pistuka, decedat in copilarie, si o fiica Erzsebet ( Boske sau Bessie).

Boske s-a casatorit cu Robert Zellers ( mai tarziu Sellers) cu care a plecat in Anglia, in 1938.

Alice s-a casatorit cu Miksa Stein cu care a avut o fiica, Annus (1898-1961) si doi fii, Pal (1901-1943?) si Istvan (1904-1988).

Annus s-a casatorit cu Dezso Ungar. Au trait in Szolnok si au avut o fiica, Marika, si un fiu, Gyurka. Intreaga familie a supravietuit celui de al doilea razboi mondial.

Pal a murit in munca fortata impusa evreilor de regimul din Ungaria, in imprejurari necunoscute.

Istvan/Pista, impreuna cu sotia sa Eva (nascuta Hammerschlag) au plecat la Cairo, in Egipt, unde au ramas pana la incheierea razboiului. Cele doua fiice ale lor, Kitty si Jeanette, s-au nascut in 1942 respectiv 1945. In 1946 familia a emigrat la New-York iar in 1977 s-a stabilit la Londra.

Cu cativa ani inainte de intrarea trupelor germane in Ungaria in martie 1944, Alice, vaduva deja, s-a mutat la Nagyvarad/Oradea sa fie impreuna cu sora ei, Viluka.

Cele doua surori au ramas blocate acolo cand conditiile pentru evrei s-au deteriorat foarte mult.


In PDF-ul de mai jos sunt prezentate cinci scrisori elocvente, trimise de Alice si Viluka copiilor lor intre februarie si mai 1944 (aceeasi perioada ca cea acoperita de jurnalul Evei Heyman). Ele trebuiau sa scrie cu foarte mare precautie despre conditiile lor de viata din ce in ce mai grele, intrucat corespondenta era strict cenzurata. Cele doua mame stiau ca nu vor scapa cu viata si ca nu isi vor mai revedea vreodata copiii. Ultima scrisoare, din mai 1944, este una de ramas bun, plina de iubire si foarte tulburatoare.

Sunt prezentate scrisorile in limba maghiara, in original, precum si traducerile acestora in engleza (oferite prin amabilitatea doamnei Anna Kalmar).

Faceti Click pe imaginea de mai sus pentru a vedea scrisorile

La scurt timp dupa scrierea ultimei scrisori surorile Alice si Viluka au fost mutate cu forța in ghetou. De aici au fost deportate la Auschwitz, unde au pierit.

Familia Erdelyi (Englander) 

Erdelyi Stefan s-a nascut la 19 iulie 1914, si, fiind la Timisoara in timpul ghetoizarii si deportarii evreilor din Transilvania de Nord, a supravietuit Holocaustului, spre deosebire de parintii lui si de alte rude, domiciliati in Oradea in 1944. 

Incepem cu o fotografie executata in jurul anului 1890, in Oradea, la atelierul foto Fekete, pe strada Pavel. Ea ii reprezinta pe Englander Leopold si Nina ( bunicii lui Stefan), cu cei zece copii ai lor.

Tatal lui Stefan, Jeno, este asezat jos, primul din stanga.

                    

In picioare, de la stanga la dreapta:

- Sandor Englander. A murit la Tinca, unde este si inmorrmantat, la cateva zile dupa ce a aflat ca o parte a familiei sale a murit in deportare.

Trei nepoti ai lui Sandor traiesc azi: in SUA ( Tiberiu Vilan), in Bucuresti ( Alexander Englander) si la Oradea ( Peter Stern).

-Marton. A trait la Gyongyos.

-Bela. A murit in urma deportarii. Inainte de deportare a locuit in Oradea, celibatar fiind, cu cele doua surori vaduve Ilon si Mariska si fiicele acestora,pe strada Battyanyi.

-Ignacz- a fost deportat din Oradea si a pierit in Holocaust.

Fratii mai tineri ai lui Sandor si-au schimbat numele de familie din Englander in Erdelyi.

Stand pe scaune, de la stanga la dreapta:

-Gizella, a murit in anii copilariei.

-Janka, a supravietuit ghettoului din Budapesta

-Nina Englander, in brate cu Andor. Acesta a fost deportat din Gyula impreuna cu familia. El si fiul lui au murit in deportare, sotia si fiica au supravietuit.

-Englander Leopold

-Mariska. A fost deportata cu fiica, amandoua au pierit in Holocaust.

Stand pe podea, de la stanga la dreapta:

-Erdelyi Jeno ( tatal lui Stefan), deportat din Oradea cu sotia Anna ( mama lui Stefan), amandoi au murit in deportare

-Ilon. Vaduva in urma primului razboi mondial, a murit inainte de deportare. Fiica ei Nusi a fost deportata si a pierit in Holocaust.

Mai jos, o fotografie cu Englander Leopold si sotia lui Nina, bunicii lui Stefan:

                    

Piatra lor de mormant, in cimitirul evreiesc din Velenta, Oradea:

                         

Mai jos, o fotografie din 1943 a lui Anna Erdelyi, nascuta Laendler, mama lui Stefan. Nascuta in Oradea in 1882, Anna a pierit in Auschwitz in 1944.

                           

Tot la Auschwitz, in 1944, a pierit si tatal lui Stefan, Jeno, prezentat in fotografia urmatoare:

                           

Document aniversar 1916-1936 al Orfelinatului pentru baieti de pe langa comunitatea neologa, avand si fotografia rabinului sef dr. Kecskemeti Lipot:

                                    


In documentul de mai sus, apare si pagina urmatoare in care, intre membrii comitetului de conducere, este mentionat si Erdelyi Jeno, tatal lui Stefan:

                         

Placa comemorativa pe care apare si numele lui Erdelyi Jeno. Era expusa in sinagoga neologa Zion. Impreuna cu o alta placa comemorativa, a fost distrusa in urma unui act de vandalism de dupa 1989:

                          

Anna si Jeno, Oradea 1914, cu Stefan in brate:

                                                  

Diploma de absolvire la Oradea, de catre Stefan, a Scolii Superioare de Comert, in 1932:

                                          

Tabloul absolventilor, impreuna cu profesorii ( Stefan al doilea din stanga, randul de sus):

                       

Stefan, in 1935:

                                  

Certificat de absolvire al unui curs seral in domeniul industriei textile, inclusiv calificative primite, emis de Camera de Comert si Industrie Timisoara:

                        

          Stefan cu parintii, Jeno si Anna. Familia traia la Oradea pe strada Jokai Mor.

                           

Mai jos, fotografia bunicii din partea mamei a lui Stefan, Janka Laendler. Fotografia a fost executata in 1940. Janka a fost deportata la Auschwitz in 1944 , unde a pierit.

                      

                                 

Dupa razboi,Stefan se intoarce la Oradea, unde se casatoreste in 1946 cu Eva Basch ( dedesubt, fotografia dupa o copie a certificatului de casatorie). Ei pleaca ulterior la Melbourne , Australia, unde Stefan moare in 2004.

                                 

Familia Steier

Laszlo Steier s-a nascut in Oradea, 11 martie 1921, si a locuit cu familia pe actuala strada Olteniei, atunci Berkovits Ferencz.

Tatal lui, Jozsef, a lucrat pentru unul din membrii familiei Ullmann, in comert pentru ca apoi sa lucreze pentru un alt comerciant evreu, Schoen, vanzand in piata mare ( actual Parc 1 Decembrie), luni si vineri diferite produse ca jersee, pijamale, sosete, etc. 

Jozsef Steier

Regina Steier

Laszlo a avut un frate, mai mic cu un an,Tibor, care apare alaturi de Laszlo, in fotografia de mai jos:

Si-a inceput educatia la gradinita de pe strada Lakatos, actuala General Berthelot. In fotografia de mai jos, din 1927, Laszlo cu colegii de la gradinita si cu educatoarea:

Laszlo a urmat Scoala evreiasca ortodoxa pentru baieti, mai jos fotografia prezinta clasa lui, din primul an de gimnaziu:

iar in urmatoarea, Laszlo e impreuna cu colegii din clasa a patra de gimnaziu:

A inceput sa invete croitoria ca ucenic in atelierul de pe strada Gen. Mosoiu ( atunci Kapucinus) a lui Daniel Fulop, evreu, pe care il descrie ca fiind un om foarte cumsecade. A apucat sa lucreze si cu Jozsef Schlesinger care ulterior a lucrat multi ani la Fabrica de confectii Oradea.

Laszlo a facut parte din organizatia sionista Hanoar Hatsioni, si in fotografia de mai jos apare cu cativa din colegii de acolo:

In fotografia de mai sus, in picioare, dela stanga la dreapta: Karcsi Stein, Joska Pollak, Pista Korosi, Laszlo Steier, Pista Gidali.

In aceeasi ordine, stand jos: Miki Ferenczi, Simcha Klein, Feri Katz, Laci Steiner, Feri Schreier.

O fotografie cu fratele mai tanar, Tibor:

In 1942 este dus la munca fortata, mai intai la Baia Mare, sub comanda lui Reviczky Imre pe care il descrie ca avand un comportament foarte uman, iar mai tarziu, trecand prin O Radna, Uj Radna si alte locuri, pentru ca sa ajunga, in cele din urma, in urma unor transporturi in conditii extrem de grele la Gunskirchen, unul din lagarele satelit ale Mauthausen.La eliberare era epuizat si foarte bolnav, suferind de tifos exantematic, si refuza sa se deplaseze, dorind sa fie lasat sa moara. Ferenczi Miki il forteaza sa nu renunte si carandu-l in spinare cand era nevoie, il depune la spitalul de la Linz unde se reface.

Laszlo, in aceste zile, in fotografia de mai jos:

Steier Laszlo a incetat din viata in luna august 2016. Zichrono l'vracha.


Familia Steiner

Laszlo Steiner, supravietuitor al Holocaustului, ne vorbeste despre copilaria, tineretea si familia domniei-sale.

S-a nascut in 15 octombrie 1920 , in Oradea, si a locuit pe fosta str. Teleki, actuala strada Primariei. Tatal sau, David Steiner, s-a nascut tot in Oradea, in 1891 si apare in fotografia de mai jos:

Mama, Gyongyi,s-a nascut la Kaba, in 1894, numele dinaintea casatoriei fiind Csillag.

Familia Steiner pasta traditia alimentatiei kosher  si frecventa sinagoga de pe strada pe care locuiau.

Bunicul din partea mamei avea un mic atelier de confectionat incaltaminte.Celalalt bunic, Jozsef Steiner, lucra la distileria Moskovits de pe actuala Calea Clujului si apare in fotografia de mai jos ( alaturi de o cunostinta, o femeie tot evreica, care, de asemenea, a pierit in deportare):

Laszlo Steiner a avut un frate cu trei ani mai tanar, Paul. Ei, amandoi, apar in fotografia de mai jos:

Laszlo a frecventat cursurile Gimnaziului israelit ortodox pentru baieti, in fotografia din paragraful dedicat mai sus familiei Steier apare si el in fotografia din primul an de gimnaziu, fiind coleg cu Laszlo Steier, si este al saptelea din stanga, randul de jos.

La absolvirea scolii a invatat meseria de reparator auto dar a fost nevoit sa lucreze la brutaria Czitrom, de pe strada in care locuia cu familia.

De la varsta de 12 ani a fost membru al organizatiei sioniste Hanoar Hatzioni, coleg si acolo cu Laszlo Steier, alaturi de care apare in fotografia relevanta prezentata in capitolul/albumul despre familia Steier.

Exact in ziua in care a implinit 21 de ani, a fost solicitat sa se prezinte la un batalion de munca fortata. Prima "statie"a fost Baia Mare unde a avut norocul sa il aiba drept comandant pe col. Reviczky Imre. De acolo, a fost dus in diferite alte locatii, lucrand la cai ferate etc.

In ianuarie 1944 a fost luat prizonier, impreuna cu 3000 soldati maghiari, de rusi, si singura "favoare"facuta evreilor care fusesera in munca fortata pe langa armata maghiara a fost ca li s-a permis sa isi scoata banderolele galbene de be brat, care indicau ca erau evrei.

Din iunie 1944 si pana in august 1948 a fost detinut de sovietici in diferite locatii.

In fotografia de mai jos , facuta in Donetk, el apare al doilea din stanga sus. Tot din Oradea este Reich Abraham, in primul rand, la mijloc. In urmatoarea fotografie , pe langa ei doi, mai apare un oradean, Ladner Tibor, in spate, sus.

In timp ce Laszlo Steiner era prizonier, familia lui din Oradea a fost deportata, pierind cu totii. Fratele lui, Paul, a fost omorat in bataie pentru ca a omis sa salute pe cineva in uniforma.

Laszlo Steiner, in 2013. Ii suntem recunoscatori ca ne-a oferit aceste informatii despre familia domniei sale, cu permisiunea publicarii lor.

Laszlo Steiner a incetat din viata in 17 martie 2014, inconjurat de cei dragi.Zichrono l'vraha.

Familia Schwartz

Cea care ne-a furnizat informatiile despre familia Schwartz a fost Ronit Gelber, stra-stranepoata lui Israel Schwartz care apare in fotografia de mai jos:

Nascut in Cehoslovacia in 1902, Israel ajunge la Oradea de la o varsta frageda. Se casatoreste cu Ilona Adler si ei au , impreuna , trei copii: Adel ( 1924), care va deveni coafeza, Erzsebet ( 1926) si Alexander ( 1928). Ilona moare in 1935 si, mai tarziu, Israel se recasatoreste, cu o profesoara privata din Sibiu, Ella Helfman. Cei doi apar in fotografia de mai jos:

La moartea Ilonei, Israel il plaseaza pe Alexander ( Sandor) in orfelinatul pentru copii evrei, si el apare in mijloc, in fotografia de mai jos:

si cu altii de la orfelinat:

La inceperea razboiului Israel lucra ca taximetrist atasat hotelului Metropol dar, cand evreilor li se interzice sa cumpere combustibil, este nevoit sa renunte.El a locuit pe strada Holdvilag.

O fotografie din 1938 cu Adel si Erzsebet urmata de o fotografie cu Adel, probabil in 1943 sau 1944:

In 1944 Israel, sotia lui, Ella si cei trei copii sunt deportati la Auschwitz. Singura care supravietuieste este Erzsebet care azi traieste in Israel si apare in fotografia de mai jos:

     

Familiile Klein/Breuer

Hedy Bohm ( nascuta Klein), a carei marturie video despre copilarie, deportare, supravietuire  apare aici, este cea care ne-a oferit informatiile despre familiile ei, Klein si Breuer.

Tatal ei, Ignatz Klein, s-a nascut in Szent Job si s-a casatorit cu Erzsebet Breuer, in 1924 sau 1925:

In 1928 s-a nascut Hedy Klein, care apare mai jos cu parintii ei:


Parcurgand fazele meseriei incepand cu ucenicia, Ignatz devine un profesionist al confectionarii de mobilier din lemn.Primii ani dupa casatorie , sotii Klein au locuit in Oradea la adresa de atunci str.Varady Zsigmond 8. Primul atelier de confectionat mobila l-a deschis pe strada Kapucinus iar ulterior si-a mutat afacerea pe strada Harmas.In 1938 familia se muta la adresa de atunci: str, Teleki nr. 44 unde Hedy devine vecina cu cea mai buna prietena a ei, Hedi Neumann, care locuia la nr. 46.Cele doua prietene apar in fotografia de mai jos:


Hedy a frecventat Liceul ortodox evreiesc pentru fete, din 1934 pana in martie 1944 ( cand scoala a fost obligata sa se inchida, scurt timp inainte de ghetoizarea evreilor).Directorul scolii a fost Biro Mark. Dragostea lui Hedy pentru muzica si dans a fost inspirata de profesoara ei preferata, frumoasa si eleganta Margit Braun care preda muzica si gimnastica.

Visul lui Hedy era sa devina ea insasi profesoara de gimnastica si muzica. O vedem mai jos, cu cateva colege, la sarbatoarea de Hanukah, la scoala. Prima din dreapta este Erzsok London, apoi urmeaza Hedy Klein, Rene Gantz, Eva Berger, Eva Benedek si o tanara neidentificata.Parintii lui Erzsok  administrau Orfelinatul evreiesc pentru baieti, mentionat in cronica familiei Schwartz.


Strabunicii lui Hedy, din partea mamei,Joseph si Regina Breuer:


Joseph s-a nascut in Transilvania, la Tasnad in 1836 si s-a casatorit in Oradea, in 1860, cu Regina.Ea era nascuta in Biharia ( atunci Bihar) , in 1840. In 1861 se naste fiul lor, David, unul din copiii pe care i-au avut si care va deveni bunicul lui Hedy.

David Breuer s-a casatorit cu Berta Tischler:


Au avut sapte copii,cinci fete si doi baieti.Doua din fete au trait la Oradea, Erzsebet ( mama lui Hedy) si Ilus:


Erzsebet,in stanga fotografiei,avea 21 de ani aici iar sora ei, Ilus, 17.urmatoarea fotografie le arata pe cele doua surori, ani mai tarziu, candva intre 1940-1942, cea din stanga fiind Ilus.


Pentru a afla despre experientele lui Hedy in ghetou, in Auschwitz si alte lagare, despre reintoarcerea la Oradea si aflarea vestilor despre disparitia parintilor si altor membri ai familiei, prietenilor, va rugam accesati marturia ei video.

In deportarea la Auschwitz,apoi la munca fortata dintr-unul din lagare precum si la intoarcerea acasa, dupa eliberare, Hedy a reusit sa ramana impreuna cu verisoarele ei Eva si Kato, fetele matusii ei Margit. Cele trei fete sunt prezentate in fotografia de mai sus, la cateva luni dupa eliberare, in iunie 1945, dar inca in Germania.

Azi, in 2013 cand completam acest album, Kato traieste in Israel si este in legatura stransa cu Hedy.

Dupa intoarcerea ei la Oradea a fost primita in caldura caminului matusii ei Ilus, si a incercat sa duca o viata normala, pe cat posibil.

In 1947 s-a casatorit cu Imre Bohm.


Pentru a evita regimul opresiv comunist, tanara pereche paraseste Oradea si via Ungaria si Cehoslovacia ajunge in Canada, in 1948.

Hedy Bohm are o fiica, un baiat si doi nepoti. De cand a ramas vaduva,Hedy raspunde invitatiilor numeroase din partea multor scoli din Canada sau altor organizatori pentru a depune marturie despre experienta ei in Holocaust si despre iubirea ei pentru tara de adoptie.

Familia Liebermann

Aceasta scurta prezentare a istoriei familiei Liebermann ne-a fost oferita de Marietta, fiica lui George Liebermann. Acesta s-a nascut in satul Lunca, Bihor, la 4 iunie 1925. In fotografiile de mai jos il vedem pe George mai intai cu mama lui, Margit ( nascuta Kupferstein), apoi cu mingea lui de fotbal iar in a treia fotografie cu mama lui si cu fratele mai mic, Istvan ( Stefan).

In fotografia de mai jos apar tatal, Nandor ( Ferdinand Jacob), mama si cei doi baieti.

Familia Liebermann s-a mutat la Oradea cand George era foarte tanar si au locuit pe strada Vadului nr. 10 ( astazi, str. Alexandru Vaida-Voievod). Sinagoga pe care o frecventau era sinagoga Zion dar asa cum marturisea George, pe masura ce treceau anii si situatia familiei se imbunatatea aceasta devenea tot mai putin legata de aspectele religioase ale vietii.

George a frecentat Liceul evreiesc neolog " Dr. Kecskemeti Lipot" , unde a fost coleg de clasa si prieten, printre altii, cu Honig Otto, tanarul poet, si cu Weisz Gyuri.

Nandor, tatal lui George ( Gyuri), lucra in domeniul forestier si il vedem in fotografia de mai jos, cu un background sugestiv, in centru:

Parintii lui Nandor, prezentati mai jos, au fost Ignac si Rosa ( nascuta Lempel) si ei au mai avut cinci copii, pe langa Nandor.

Ignac a fost un inginer si conducator de locomotiva pentru Fabrica de cherestea La Roche.

Bunica lui George din partea mamei a fost Margit Kupferstein:

Tatal lui George a fost inrolat in armata maghiara, intr-un detasament de munca fortata, iar casa lor a fost rechizitionata pentru ofiter maghiar si familia sa.

In mai 1944 intreaga familie Liebermann a fost obligata sa se mute in ghetou ( inafara de tatal lui, vezi mai sus), si apoi deportata la Auschwitz, cu trenuri care porneau din parcul in care el obisnuia sa joace fotbal. In vagonul aglomerat cu oameni suferinta, George a fost traumatizat s avada un doctor injectandu-si familia si apoi pe sine cu injectii letale.

Singurii din familie, prezentati pana acum, care au supravietuit, au fost George si tatal sau.

Mai jos, o fotografie a lui George si a tatalui sau, langa piatra funerara cu numele celor din familie care nu s-au intors:

Din  Auschwitz  George a fost transferat in diferite lagare de munca. A fost eliberat de trupele americane, la inceputul lui 1945, dintr-un lagar de langa Munchen.

Dupa ce s-a intors la Oradea, George a studiat medicina si a devenit medic. S-a casatorit in 1948 cu Agnes Mark si au avut doi copii, Katherine si Gabriel. A practicat medicina in diferite locatii in Romania, inainte sa se intoarca in Oradea in 1958. In fotografia de mai jos, Agnes si cei doi copii:



In 1964 familia s-a mutat la Viena iar un an mai tarziu in SUA. Geroge si Agnes au divortat. Ulterior, George s-a recasatorit, cu Fabienne, si fata lor, Mariette, s-a nascut in 1973.

George a murit in 2012, in SUA. Fotografia de mai sus il prezinta dand un interviu, in 1996.