Una din cele mai importante comori ale Evei era bicicleta ei roșie care i-a fost confiscată de polițiști, ca una din măsurile luate împotriva evreilor.
Asociația Tikvah propune un număr de proiecte, subiect al unor finanțări corespunzătoare, sub genericul Proiecte ” Bicicleta roșie” , care să păstreze amintirea vieții Evei dar să și avertizeze împotriva pericolelor intoleranței rasiale sau de orice natură.
Urmăriți acest spațiu.
Am lansat expoziția itinerantă interșcolară, Eva Heyman, 1931 Oradea-1944 Auschwitz joi, 29 martie 2012, la Colegiul Mihai Eminescu. Dupa vacanța de Paști vom expune și la alte licee orădene, sperăm sa putem ajunge și la cateva licee din județ. Expoziția prezintă:
-un capitol al trecutului orașului Oradea, văzut prin prisma scurtei vieți a unei fetițe evreice
-exemple ale acțiunilor unor oameni care nu au ramas indiferenți la tragedia semenilor lor
-un apel la cunoașterea, înțelegerea și respectarea drepturilor omului
Asociaţia Tikvah Oradea, prin Emilia Teszler, preşedinta Asociaţiei, a deschis ieri, în sala festivă a Colegiului Naţional „Mihai Eminescu" din Oradea, expoziţia interşcolară intitulată „Eva Heyman, 1931 Oradea-1944 Auschwitz", care poate fi vizitată până astăzi, 30 martie, la ora 15.00, urmând să fie itinerată şi în alte şcoli din Oradea şi Bihor.
„Tikvah, în ebraică, înseamnă speranţă...", le-a explicat Emilia Teszler elevilor prezenţi la eveniment, menţinând că unul dintre obiectivele Asociaţiei pe care o conduce este prezentarea evreilor şi a contribuţiei pe care aceştia au avut-o la dezvoltarea oraşului nostru şi, totodată, să tragă un semnal de alarmă despre unde poate duce intoleranţa şi permisiunea unei ideologii a urii. Elevii din clasele a X-a D, a XII-a C şi a XII-a D, însoţiţi de Cristina Marian, profesoara lor de istorie-geografie, au asistat cu deosebit interes la această expunere, care nu s-a dorit a fi o lecţie de istorie ci, mai degrabă, un apel la cunoaşterea, înţelegerea şi respectarea drepturilor omului. „În urma unor chestionare pe care le-aţi completat, aţi răspuns că doriţi să cunoaşteţi mai multe aspecte despre trecutul oraşului, care nu poate fi rupt de trecutul istoric al evreilor", le-a mai spus Emilia Teszler elevilor. Ea a făcut o scurtă trecere în revistă a istoriei evreilor din Oradea, insistând mai mult asupra contribuţiei acestora la dezvoltarea oraşului în toate domeniile vieţii sociale, economice, culturale etc. Elevii au aflat apoi detalii interesante din viaţa Evei Heyman, care reprezintă pentru Oradea ceea ce Anne Frank înseamnă pentru Amsterdam. Două adolescente evreice care au păstrat fiecare câte un jurnal în timp ce lumea se schimba în jurul lor ca urmare a ocupaţiei naziste. Ambele fete au murit în lagăre de exterminare, Eva la Auschwitz şi Anne la Bergen-Belsen. „Expoziţia cuprinde un capitol din trecutul oraşului nostru, văzut prin prisma scurtei vieţi a unei fetiţe evreice; exemple de oameni care nu au rămas indiferenţi la soarta lor, precum şi un apel la cunoaşterea, înţelegerea şi respectarea drepturilor omului", ne-a declarat Emilia Teszler.
26 Aprilie 2012
Expoziţia noastră itinerantă a fost găzduită la Liceul "Ady Endre" din Oradea, care numără peste 900 elevi . Profesorul de istorie Fazakas Gabor şi preşedinta asociaţiei Tikvah Oradea, Emilia Teszler, s-au adresat unui grup de circa 100 elevi de la liceu, despre tematica expoziţiei , contextul istoric al celor prezentate şi scopurile asociaţiei. Elevii au fost invitaţi să participe după vizitarea expoziţiei cu propriile gânduri şi impresii. Limba de predare principala în liceu este limba maghiară.
Asociaţia Tikvah Oradea îi este recunoscătoare profesorului Fazakas Gabor - care apare în fotografia de dedesubt, alături de Emilia Teszler- pentru asumarea, in spirit de voluntariat, a posibilităţii asociaţiei de a avea si pagini în limba maghiară pe website-ul propriu, prin traducerea în limba maghiară , în timp, pe măsura posibilităţilor, a textelor de pe paginile de limbă română şi engleză.
In 10 şi 11 mai, expoziţia a fost găzduită de Colegiul Naţional " Iosif Vulcan".Le prezentăm în fotografia de mai jos pe doamna director-adjunct, profesor Rodica Crăciun şi pe doamna profesor de istorie Alexandrina Crăciun, alături de reprezentanta asociaţiei Tikvah.
Expoziţia itinerantă " Eva Heyman, 1931 Oradea-1944 Auschwitz" a ajuns la Colegiul Naţional " Emanuil Gojdu" în 8 şi 9 mai. Poza de jos îl prezintă pe profesorul de istorie, domnul Radu Birta, care s-a ocupat din partea colegiului de găzduirea expoziţiei, alături de reprezentanta asociaţiei
Redăm câteva din gândurile exprimate de elevii de la Colegiile Naționale Gojdu și ”Iosif Vulcan”, pe pagini de caiete lăsate în valiza veche, care însoțește panourile expoziției.Am găsit și o ciocolată mică, un cadou simbolic pentru Eva.
” Nu am știut despre aceste lucruri și chiar mă bucur că am aflat. M-au impresionat citatele din jurnalul fetei care a murit atât de tânără: Eva Heyman. Îmi pare foarte rău și nu îmi vine să cred că a fost posibil să moară atâția oameni nevinovați, mai ales copii.”
„ Pentru mine, Eva Heyman alături de Anne Frank sunt ambele simboluri ale suferinţei. Ele, alături de alţi oameni au avut de suferit datorită regimului. Consider că atitudinea naziştilor a fost una inumană. Dat fiind faptul că trecutul nu poate fi schimbat cred că lumea actuală ar trebui să ia atitudine şi să fim uniţi indiferent de etnie, religie, culoare etc. Noi ca popor avem datoria de a nu lăsa să se mai întâmple asemenea atrocităţi. Trebuie să fim mai solidari.”
„ Nişte cuvinte memorabile, întradevăr. Aţi făcut o întreagă poveste în care mai multe sentimente trec prin suflet”
„ Al doilea război mondial a reprezentat un punct de degradare majoră în lume, în urma căruia s-au înregistrat uriaşe pierderi umane şi materiale. Sunt extrem de norocoasă că nu am trăit acele momente groaznice. Aş vrea ca în viitor să nu mai existe astfel de războaie, aş vrea ca pacea să domine această lume. Nu-mi pot imagina cum ar fi să trec prin asemenea momente, ar fi prea îngrozitor”
„ Suntem egali cu toţii. Trebuie să învăţăm să convieţuim şi cu cei pe care nu îi placem. Toţi oamenii au DREPTUL LA VIAŢĂ. Cum au putut fi atât de nemiloşi încât să omoare atâţia oameni nevinovaţi, mai ales copii? Acei copii aveau dreptul la viaţă, nimeni nu trebuia să aibă puterea de a le-o lua. Cu părere de rău, Ioana”
„ Tragediile din perioada nazistă şi toate lucrurile rele întâmplate sunt cunoscute azi de noi toţi. Acum ştim ce s-a întâmplat, deci putem preveni totul.Am învăţat că nu contează etnia, culoarea, sexul, naţionalitatea sau religia astfel încât azi nu mai avem conflicte pe această temă, iar poveştile de viaţă ale Evei Heyman şi Anne Frank sunt adevărate lecţii de viaţă din care putem învăţa.”
„ E prea multă răutate în lume. Ce vină au copiii? De ce să sufere un copil pentru ura dintre ţări, dintre culturi? Nu aş suporta ca viitorul meu copil să sufere pentru aşa ceva. Gândul că ura unei ţări pentru alta mi-ar putea ucide copilul cu sânge rece, mă înspăimântă. Dar Dumnezeu e sus, şi cred...am credinţa că dacă mă rog eu, alături de alţi copii de vârsta mea, alături de alţi credincioşi, aşa ceva nu se va repeta. Pentru că nu e drept. E crud...Şi suntem oameni, nu animale.”
„ Toate aceste lucruri pe care le-am aflat despre evrei m-au impresionat cel mai mult la Auschwitz când am văzut toate dovezile acestor tragedii.Nu credeam că oamenii de pe vremea aceea pot fi atât de cruzi cu ceilalţi”
„ Niciodată pâna acum nu cred că m-am gândit la viaţa evreilor...Acum, aflând de toată tragedia care a avut loc la Auschwitz, consider că nu poţi fi indiferent când probabil şi copii de vârsta mea au fost ucişi sau au pierdut persoane dragi. Imi pare sincer rău!”
„ Din punctul meu de vedere, decizia luată de Hitler cu privire la evrei , a fost cea mai neconvenabilă, atât pentru Germania cât şi pentru toţi membri Axei. Blestemul care a venit peste evrei, a fost cerut de ei la răstignirea lui Isus; „Sângele lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri”, începând cu anii 80 d.H. evreii au suferit numeroase torturi până în cel de-al doilea război mondial.”
” Îmi pare rău că ai fost tu...dar mă bucur că nu am fost eu. Regret că ai murit în locul meu, dar sincer nu cred că ai pierdut prea mult. Ne vom vedea cîndva, și sper să-mi spui cum te-ai simțit, că-n puținele mele gânduri nu știu cum să mă exprim.”
” Nazismul, ce cred eu despre nazism? Eu cred că numai un om cu probleme psihologice ar face un asemenea fapt, să aibă o dorință sadică să ucizi, să torturezi oamenii pentru religia pe care o au. Și în ziua de azi sunt mulți oameni care se consideră mai presus, care discriminează, oameni rasiști, oameni ce nu trebuiesc lăsați la putere. Isus îi iubește și pe negrii și pe albi și pe creoli și pe cei gălbui”
” Lumea ar trebui să fie mai indulgentă cu oameni de alte rase, etnii, religii. Toți ar trebui să fim egali, să avem aceleași drepturi indiferent de culoare.Mai mult de atât. Unui om nu ar trebui să îi fie impusă o religie.Și în ziua de azi sunt organizații neo-naziste care ar trebui oprite.”
” Nimeni nu trebuie să rămână indiferent față de tragedia de la Auschwitz! Mulți copii au fost omorâți, multe vise spulberate, copilării pierdute, zâmbete transformate în lacrimi. ”Lumea ar fi un loc mai bun dacă toți ne-am lua acest angajament și l-am respecta!””
” Nu știu cum s-a putut ajunge la o asemenea cruzime! Cu cât aflu mai multe despre acea perioadă din viața lor, cu atât îi respect mai mult. TOȚI AU FOST NIȘTE EROI!!! ”
” Mi s-a părut o chestie foarte interesantă.Însuși locul în sine la Auschwitz , nu a fost atât de înduioșător , ca aceste pagini de jurnal.”
” 1. Dreptul de a fi liber și dreptul de a fi tratat în mod egal. 2.DREPTUL LA VIAȚĂ!!!”
” În opinia mea, naziștii au fost oameni fără suflet.Mă întreb cum se poate ca un om cum ar fi Hitler să închidă oameni ca pe niște animale? Și totul doar pentru a spori forța de muncă a Germaniei.Ar fi trebuit să se descurce cu propriile forțe. Cele două tinere au avut parte de experiențe îngrozitoare, înfricoșătoare.Dacă aș fi fost în locul ei nu știu ce aș fi făcut.Probabil m-aș fi pierdut.”
” ”eu , micul meu jurnal, nu vreau să mor, eu vreau să trăiesc”...și noi ne plângem o notă mică la școală...”
” Nu este necesar să existe victime colaterale într-un război, doar pentru a intimida inamicii.Mai mult, nu ar trebui să existe război într-o astfel de lume ” evoluată””
” Azi am învățat mult mai multe despre acest eveniment care a marcat existența lumii. Nu pot să rămân indiferentă, când aud de suferința unor oameni care dreptul la viață sau a unor copii meritau să trăiască, având tot viitorul înainte. Chiar dacă unora nu le pasă, pe mine mă sensibilizează, deoarece mă gândesc ce au putut simți în acele momente tragice. Viața este un dar de la Dumnezeu și nimeni nu are dreptul să o ia”
In 16 mai am ajuns la Colegiul National " Samuil Vulcan" din Beius.
Spicuiri din notele lasate de elevii si chiar unele cadre didactice de la Colegiul national “Samuil Vulcan” din Beius si Liceul teoretic “Nicolae Jiga” din Tinca:
“Aceasta expozitie ne-a deschis ochii si a fost ca un semn de avertizare pentru ca pe viitor sa nu mai existe nici o campanie impotriva fiintelor umane. Trebuie sa fim solidari unii cu ceilalti sis a nu permitem ca prejudecatile sa ne intunece gandirea.
Suntem egali in fata legii, avem aceleasi drepturi si libertati si nici o persoana nu este mai presus de alta hotarandu-ne soarta. Suferintele si nenorocirile prin care evreii au trecut sunt ca o invatatura pentru omenire. Indiferent de origine, rasa, clasa sociala trebuie sa ne acceptam unii pe altii.Nu trebuie sa ne simtim superiori semenilor nostril deoarece toti suntem egali.”
“”Pentru sacrificiul vost’
Ne-ati dat prezentul nost’
Si ati suferit atat
Sa ne dati noua avant
Caci tanjind dupa libertate
Noi avem acum de toate…””
“Durere, brutalitate, lupta, neputinta, toate acestea infruntate de o fetita care a fost nevoita sa se maturizeze inainte de vreme. Remarcabila fetita Eva Heyman spera in dreptate si in puterea legii dar acesti oameni fara suflete au dezamagit-o. Din fericire unii oameni au fost destul de curajosi sa salveze din pacate prea putini, evrei. Iar acum doresc sa le multumesc. Chiar daca nu ma mai pot auzi ca pamanteni, le multumesc.
“Florile se ofilesc, soarele are alta culoare,
Totul e murdar si plin de nedreptate.
Azi mor mii si mii de suflete;
Doar Hitler crede ca e bine,
Doar o minte bolnava poate sa fie” “
“Am vizitat expozitia si am citit marturiile adolescentelor in cauza. Citind si punandu-ne in locul acestora, nu credem ca am fi facut fata unor asemenea clipe de teroare si cruzime fata de niste oameni nevinovati. Ne impresioneaza faptul ca, desi avand o varsta destul de frageda, erau in deplina cunostinta de cauza, ramanandu-le doar sa-si astepte moartea. De asemenea, admiram oamenii care s-au implicat de bunavoie in ajutorarea evreilor neputinciosi.”
“Pentru ca un lucru rau sa se intample e foarte usor daca oamenii de bine n-ar face nimic sa-l opreasca. Binecuvantati de Dumnezeu sa fie cei care iau atitudine impotriva lucrurilor oribile pe care vor unii sa le faca! “
“Din jurnalul lui Eva Heyman reiese faptul ca Eva la inceputul vietii a avut o copilarie frumoasa, dar cand au venit nemtii la ei s-a terminat copilaria ei. Imi pare foarte rau pentru cei decedati atunci”
“Sunt Aurora Goga, 33 ani, locuiesc in Tinca , jud, Bihor, Romania. Am fost de 2 ori in Polonia si am vizitat lagarele de concentrare. De fiecare data insa sunt profund emotionata cand aud si vad prin ce au trecut acei oameni. Apreciez efortul celor care au contribuit la aceasta expozitie. Dumnezeu sa va binecuvanteze”.
“Din jurnalul lui Eva Heyman m-a impresionat foarte mult faptul ca i-a fost luata bicicleta. Este un lucru nedrept pe care nemtii nu ar fi trebuit sa-l faca. Nu e frumos sa te comporti urat cu un om pentru ca nu e de aceeasi etnie sau religie ca si tine. Aproape mi-au dat lacrimile cand am citit acele nedreptati facute evreilor de catre nemti”
“Pe mine m-a impresionat foarte mult jurnalul Evei deoarece ea era un copil si merita aceeasi fericire ca si restul copiilor. “
“Aceste solutii au fost adevarate maceluri. Singura intrebare pe care mi-o pun este…care anume este motivul , si mai ales cu ce au gresit copiii, dar acum nu le dorim decat sa fii ajuns intr-un loc mai bun! “
“Draga Eva, imi permit sa iti spun asa, chiar daca stiu ca nu mai esti. Imi place tare mult bicicleta ta cea rosie si de dragul tau o sa ii cumpar si eu fetei mele o bicicleta rosie. Nu imi pot stapani lacrimile cand stiu ce suferinta a indurat firavul si dragalasul tau trup. Eu sunt un simplu om, dar acum sunt convinsa ca voi face tot ce este omeneste posibil ca alti copii, pe care eu ii cunosc, sa nu treaca prin ce ai trecut. Cu drag, Teodora.”
“Draga Eva, Sunt o fata de varsta ta, care ti-a auzit povestea…Erai evreica si erai judecata, desi nu meritai. Regret ca ai trecut prin asa ceva dar timpul nu-l pot da inapoi chiar daca stiu ca acesta nu a fost iertator pt. cei ca tine si as vrea sa va pot ajuta intr-un fel sau altul…te stimeaza cu drag si prietenie, Elena”
In 22 si 23 mai , in organizarea Bibliotecii Universitatii Oradea si a Centrului de studiere a istoriei evreilor "Eva Heyman"de pe langa Universitatea Oradea, am fost invitati sa expunem panourile in holul elegant al Bibliotecii. Au luat cuvantul domnul profesor dr. Ioan Horga, decanul Facultatii de istorie si domnul profesor dr. Antonio Faur, de la catedra de istorie a Universitatii si cinducatorul centrului susmentionat. A facut o scurta prezentare si Emilia Teszler, presedinta asociatiei.
Faza judeteana a concursului national, organizat de Ministerul Educatiei si Invatamantului, "Memoria Holocaustului"a avut loc la Liceul teologic greco-catolic "Iuliu Maniu" in data de 24 mai 2012. Asociatia Tikvah Oradea a avut onoarea sa participe prin prezentarea expozitiei si prin posibilitatea oferirii a trei carti, "Jurnalul Annei Frank", editura Humanitas, ca premii pentru castigatorii concursului.Multumim Inspectoratului scolar judetean Bihor, doamnei inspector scolar general Elisaveta Rosu, si doamnei profesor de istorie de la liceu, Mihaela Olau pentru aceasta importanta invitatie. Panourile au ramas in sala festiva a liceului pntru inca o zi, iar in valiza care colecteaza impresiile elevilor, am gasit urmatoarele ganduri asternute pe hartie, unele apartinand unor elevi de la alte scoli, participanti la concurs:
„Eu, personal nu mă pot gândi la ce au simţit acele persoane deportate în lagărele de exterminare, dar ştiu un singur lucru, dacă cineva mi-ar lua mama, sora sau alt membru al familiei, prieten sau rudă aş înnebuni, nu m-aş putea gândi la viaţă fără respectiva persoană, mai ales omorâtă în asemenea fel.”
„Astăzi mi-a părut foarte rău ceea ce am aflat. Nu credeam că se poate întâmpla una ca asta în Oradea. Îmi pare sincer extrem de rău ce li s-a întâmplat mai ales lui Eva.
„Cred că nu putem realiza ce au fost în sufletele oamenilor de pe-atunci. Cel mai mult m-a impresionat povestea Evei Heyman şi modul în care descria ce i se întâmplă. Biata fetiţă! Încerc să-mi imaginez cum ar fi să fim privaţi de drepturile ce le avem şi nu pot să-mi dau seama cum ar fi...
Este trist ce s-a întâmplat, inuman de-a dreptul.”
„A fost impresionantă.”
„În opinia mea această fetiţă pe nume Eva nu merita să treacă prin aşa ceva. Era doar o copilă nevinovată. Cum a spus şi ea: nu vreau să mor, vreau să trăiesc. Fetiţa merita să trăiască, dar din păcate din cauza naziştilor a plecat.”
„Mie mi se pare foarte crunt ca un copil de 13 ani să moară doar că este evreu. Dacă aş fi în locul ei nu ştiu ce aş face.”
„E o poveste tare ciudată; dacă în ziua de azi ar fi tot aşa cred că nu ar fi nimeni care să spună STOP! decât persoanele cu adevărat curajoase.”
„E dureros să afli cum au fost batjocoriţi şi călcaţi în picioare evreii, deoarece ei erau în primul rând oameni, iar naziştii nu erau cu nimic mai superiori lor. Aceste cruzimi sunt inumane şi nici măcar un animal nu merită tratat astfel. Sincere condoleanţe tuturor familiilor îndoliate!”
„Cred că dacă aş fi fost în locul Evei nu aş fi avut curajul de a continua să trăiesc fiind supus la asemenea nedreptăţi. Şi eu cred că mi-ar fi stat gândul să scriu un jurnal deoarece aş fi fost terorizat de cele întâmplate.”
„Este tragic când mă gândesc că în oraşul nostru s-a întâmplat aşa ceva şi că această fetiţă Eva Heyman a trecut prin aşa teroare.
Când am citit paginile de jurnal a fetiţei am simţit un sentiment de teamă, ar fi fost groaznic să trec printr-o aşa experienţă şi să am aşa o moarte tragică.”
„Cine ar fi crezut că străzile Oradiei ascund atâta istorie, păstrează această sângeroasă tragedie. Discriminarea evreiască a ajuns în acel punct în care aceştia nu mai puteau fi numiţi oameni. Este extrem de dureroasă soarta acestora care se datorează doar din simplul fapt că s-au născut evrei. Sunt curioasă cum ar reacţiona oraşul din ziua de azi în faţa unei asemenea cruzimi??? Am rămâne la fel de indiferenţi?!”
„Impresionantă poveste, acum ne putem da seama cât de norocoşi suntem noi, că ne putem trăi copilăria în pace. Chiar mă bucur că am participat la această expoziţie şi am putut să aflu mai multe despre ceea ce s-a întâmplat în trecut. Este ceva de neînchipuit ceea ce s-a întâmplat, atât de multe nenorociri, pentru ce, de fapt? O singură viaţă avem şi pe aceea trebuie să o trăim în linişte.”
„Părerea mea despre această lecţie la istorie...păi sincer nu mi-ar fi plăcut să trăiesc în aceeaşi perioadă cu ea...şi îmi pare rău pentru Eva Heyman.”
„Prezentarea aceasta m-a durut deoarece mii de copii au murit nevinovaţi.”
„Ce li s-a întâmplat copiilor evrei din acea perioadă mi se pare nedrept, iar în cazul în care se încalcă din nou drepturile fundamentale la viaţă, ar trebui luate măsuri din timp.”
„Prezentarea mi-a plăcut foarte mult, dar povestea Evei m-a întristat.”
„Nu credeam că se poate întâmpla aşa ceva în Oradea. Mi se pare crunt ce făcea Adolf Hitler cu acei oameni.”
„Îi compătimesc pe cei care au trecut prin aceste torturi şi îi CONDAMN pe monştrii care au făcut aşa ceva!”
„Mă mir cum oamenii din acea vreme reuşeau să trăiască sub această dominare inumană. Sunt foarte curios ce ar fi fost acum dacă nu existau naziştii.”
„Mie mi se pare foarte crunt ca un copil de 13 ani să moară doar că este evreu, e tragic. Dacă aş fi fost în locul ei eu nu ştiu ce aş fi făcut.”
„Aceste întâmplări sunt triste.”
„Nu ar fi trebuit să fie posibil aşa ceva.” ( „Nicolae Bălcescu”, Oradea)
„Un sentiment de nelinişte şi teamă, de regret şi neplăcere m-a cuprins citind aceste dovezi ale acestor incidente şi suferiri trăite de copii care la vârste fragede au fost supuşi la astfel de torturi.”
„Ceea ce au simţit şi trăit copiii din acea perioadă este o nedreptate deoarece nu aveau nici o vină, atât ei cât şi ceilalţi oameni.”
„Această expoziţie pe care am văzut-o este cutremurătoare şi plină de suferinţă şi chinuire a evreilor. Mi-e ş frică să mă gândesc la câte lucruri germanii i-au supus pe evrei care rezultau in moartea lor.”
„Dacă aş fi fost în locul ei aş fi încercat să scap cu preţul vieţii şi nu cred că aş fi scris în jurnal.”
„Eu cred că atunci era o vreme foarte grea şi cred că nu trebuia să fie permis să se întâmple asta.”
„Momentul în care nu ne mai pasă este momentul în care ne pierdem umanitatea.”
„Poveştile acestea sunt impresionante.”
„Pe mine, această prezentare m-a mişcat profund.”
„O adevărată tragedie, dacă în oraşul nostru mai trăiau atâţia evrei probabil că aveam cel mai dezvoltat oraş din ţară.”
„În locul ei aş fi încercat să scap, să fug oriunde doar ca să scap deoarece la urma urmei tot o să moară.”
„Această expoziţie a fost impresionantă şi de asemenea aş vrea să fie cât mai multe expoziţii istorice.”
„Deportarea evreilor a fost lucrul înfiorător, dar punctul maxim a fost uciderea a milioane de oameni. Am citit o mulţime de cărţi referitoare la acest subiect, dar cu cât aflu mai multe informaţii, parcă trăiesc acele momente cumplite.”
„Oare a fost necesar ca milioane de oameni să piară pentru ca să înţelegem faptul că noi toţi, ca oameni, suntem egali, avem cu toţii aceleaşi drepturi? Dar oare astăzi realizăm cu adevărat că toţi suntem egali? Cu siguranţă ceva s-a schimbat, dar nu suficient...Sper că nu va mai fi nevoie de asemenea nenorociri pentru ca să înţelegem CU TOŢII ce înseamnă egalitate şi democraţie...”
„Doresc să îmi exprim sentimentul pe care îl am acum, după această prezentare: sunt şocată! Niciodată nu mi-am imaginat că în Oradea a fost posibil să se întâmple aşa ceva. Clădirile pe lângă care trec aproape zilnic au un trecut atât de infiorător, la fel ca multe locuri din oraş. Nu îmi vine să cred că cele prezentate s-au întâmplat chiar aici, în oraşul Oradea, un oraş liniştit în zilele noastre. Ceea ce este mai grav este faptul că toate aceste evenimente sunt relativ recente şi mulţi dintre noi (printre care şi eu) nu avem nici cea mai mică idee în legătură cu lucrurile groaznice care s-au întâmplat. Până acum am fost pasivă faţă de drama trăită de evrei, dar acest jurnal mi-a deschis într-adevăr ochii. Promit să mă documentez mai mult în legătură cu această temă. Vă mulţumesc pentru că m-aţi făcut să realizez în ce lume trăim!”
„Evreii trebuiau să fie ajutaţi ca noi să îi putem apăra pe cei care nu se pot apăra. Moartea acestora este rezultatul unor oameni care nu au fost capabili să facă nimic. Trebuia să se ia atitudine împotriva nedreptăţii.”
„Sincer îmi pare nespus de rău pentru acei oameni şi mai ales pentru acei micuţi care au trecut prin acele chinuri groaznice. Eu una nu ştiu cum aş fi reacţionat, probabil aş fi luptat să trăiesc pentru persoanele dragi. Le mulţumim că au scris acele jurnale şi că am avut ocazia să aflăm prin ce au trecut.”
„Vieţile lui Eva Heyman şi a Annei Frank m-au impresionat profund. Câtă suferinţă au îndurat aceste două copile. Şi pentru ce au îndurat toate acestea? Pentru un om cu o minte bolnavă, crud şi fără pic de milă în faţa acestor copii nevinovaţi, care, în loc să îşi trăiască vieţile, au murit ca nişte animale în lagăre. Evreii sunt şi ei oameni, care nu meritau toate acestea, Dar din fericire, încă mai existau şi oameni buni ca Irena Sendler, care salvau copiii.”
„Nu mă aşteptam ca în oraşul Oradea să se fi întâmplat astfel de tragedii. Am urmărit deseori un anumit film „Evadare din Sobibor” care îmi pare acum echivalent cu ce s-a întâmplat pe atunci la noi. Sunt fericit că doar citesc aceste coşmaruri.”
„E foarte dureros să afli că au existat fapte de o asemenea cruzime, că oameni nevinovaţi îşi vedeau moartea sau că copiii nu se puteau bucura de copilărie. Nu îmi imaginez ce sentimente aveau evreii, dar dacă eu împreună cu copii de vârsta mea am trece prin astfel de chinuri, nu ştiu care mi-ar fi reacţia. Nu pot să descriu sentimentul pe care l-am avut când am citit acele rânduri din jurnalul Evei, ea, deşi mică fiind, conştientiza tot ce se întâmplă şi ştia că avea să moară.”
„Nu trebuia să se întâmple aşa ceva, nu înţeleg de ce orădenii din acea perioadă au lăsat să se întâmple aşa ceva. Este un lucru trist, însă care, cred eu, v-a ajutat pe voi, poporul evreu, să fiţi mai uniţi în ziua de azi, să ştiţi să vă apăraţi drepturile.
Sincer, după ce am citit câteva dintre declaraţiile celor care au fost martori la cruzimile jandarmilor lui Peterffy nu am putut dormi câteva zile gândindu-mă la acele lucruri groaznice.”
„Părerea mea este că cele două fetiţe au fost foarte puternice şi au îndurat tot ce le-a rezervat viitorul, soarta de a muri fără a face ceva, fără a comite ceva. Noi ar trebui să fim mândri că nu am trăit în acea perioadă în care nu aveai drepturi, şi evreii erau oameni ca noi. Tot ce s-a întâmplat a fost ceva catastrofal care te pune pe gânduri. Dacă şi noi am fi fost în locul lor?”
„Ce i s-a întâmplat Evei ni se putea întâmpla tuturor. Nu cred că orădenii sau alţi civili au procedat bine când au ignorat pur şi simplu ce li se întâmplă evreilor. Fiecare religie are dreptul de a se manifesta. Hitler şi alţi conducători care au fost de părere că evreii trebuie omorâţi nu au avut o atitudine umană.
În această idee de a omorî evreii nu au fost implicate deloc sentimente din partea conducătorilor sau a cetăţenilor care nu erau evrei. Oamenii solidari erau puţini. Aceste poveşti m-au impresionat profund şi m-au făcut să mă gândesc mai bine la priorităţile din viaţă, care e însăşi viaţa trăită în fericire. Îmi pare foarte rău pentru toţi oamenii. Dacă aş fi trăit pe atunci i-aş fi ajutat.”
„În ciuda greutăţilor dobândite de aceste două mici făpturi, oameni mici în pragul adolescenţei, au dat dovadă de curaj, care ar trebui să fie un model pentru toţi oamenii lumii, indiferent de vârstă, rasă sau cultură. Au dat dovadă de curaj şi şi-au acceptat soarta tragică, în ciuda nevinovăţiei lor.”
„Lucrurile „macabre” pe care evreii le-au păţit în al Doilea Război Mondial nu pot fi exprimate prin cuvinte, cruzimea nazistă nu a avut limite în acea perioadă, lagărele de concentrare şi ghetourile de pretutindeni au fost o cruzime de nedescris. Sper să putem învăţa din greşelile şi lucrurile macabre din trecut pentru a nu le mai repeta în viitor!”
„Încă nu îmi pot explica cum unii oameni din acea perioadă au putut fi atât de cruzi (de exemplu Adolf Hitler). A fost foarte dureros să aflu ce i s-a întâmplat Evei şi tuturor evreilor de atunci.”
„O panoramă tristă apărută în România şi celelalte ţări. Anne, o fetiţă inocentă de 13 ani nu a meritat să trăiască cruda realitate alături de ceilalţi evrei. O fetiţă smulsă din braţele libertăţii, fiind predată în braţele morţii.
Apreciez foarte mult gestul vostru pentru promovarea trecutului tumultuos al evreilor ucişi nevinovaţi.”
„Sunt profund impresionat că se ia atitudine şi se reaminteşte de aceste masacre aduse populaţiei evreieşti. Doresc să fiu voluntar la asociaţie şi să colaborăm. Adresa mea de e-mail este xxxxxxxxxx sau pentru o eventuală colaborare mă puteţi suna la xxxxxxxx.”
In 29 mai copiii de la Liceul Teologic Baptist Emanuel din Oradea, dupa vizitarea expozitiei noastre au scris urmatoarele note, lasate in valiza care insoteste panourile:
“Dar cetatenia noastra este in ceruri de unde si asteptam pe Mantuitor, pe Domnul nostru Isus Christos”
“Prin acest bilet imi exprim admiratia fata de evrei, fata de fetita Eva.Nu stiu cum au avut atata curaj acesti evrei de a nu se lepada de credinta lor si de Dumnezeu.Daca as fi trait in vremea aceea, oricat il iubesc pe Dumnezeu cred ca, spre rusinea mea, as fi renuntat la Dumnezeu pt. viata mea.Deci imi exprim recunostinta fata de evrei si fata de viata lor pe care am putea-o lua drept model”
“Ma bucur ca au existat oameni asa buni ca Eva. Pentru mine sunt ca niste eroi.”
“Ne nastem ca sa suferim.Omul a primit binecuvantarea de a suferi fiindca e singura modalitate de a cunoaste dragostea=adica pe Dumnezeu.Suferinta ne purifica , ne pregateste pentru intalnirea cu destinul nostru-Iubirea.Suferinta cu Dumnezeu e mai frumoasa decat oricare dintre bucuriile omenesti fara El .”
“Imi pare foarte rau ca ai fost supusa chinurilor groaznice si torturii greu de imaginat”
“Imi pare rau prin ce suferinte ati trecut si sper sa se rezolve”
“Suferinta este aceea care ne face mai puternici si care ne apropie mai mult de Dumnezeu”
“Domnul Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va pazeasca! Domnul sa faca sa lumineze fata Lui peste voi!Fie ca bucuria unei primaveri noi sa se nasca si-n inimile voastre!”
“Sa nu te temi de ce va veni sub aripa Mea te voi pazi. Te-am sadit in palma Mea, nimeni nu va putea sa schimbe asta. Sa nu uiti ca ce nu te omoara te face mai puternic.Sa continui sa iubesti chiar daca te omoara.”
“Suferinta din trecut m-a facut sa imi dau seama de anumite valori ale oamenilor si m-a facut sa imi intaresc credinta ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare”
“Imi pare foarte rau pentru suferintele ce nu pot fi descrise, pentru torturi si pentru tratamentele crude suferite”
“Am scris aceste randuri pentru a-mi exprima admiratia fata de cei ce au suferit odata pentru libertatea pe care o au azi si dreptul la libera exprimare. Daca ar mai trai nu cred ca m-as considera demna sa-I privesc, datorita curajului cu care au infruntat suferinta.Tragedia vietii lor ne-a daruit azi speranta la viata.Le multumesc cu stima si admiratie eroilor din acea vreme.”
“Pentru a trece prin asemenea lucruri prin care au trecut acesti oameni si sa ramai tot langa D-zeu, trebuie sa fii extreme de puternic. D-zeu este cel care va lupta pentru copiii sai!”
“Apreciez foarte mult curajul celor care au suferit, insa regret chinurile prin care au trecut”
“Viata lor ne ajuta sa intelegem mai bine chinurile lor. Si cu ajutorul acestor lucruri putem deveni oameni mai seriosi si mai iertatori”
“Desi acesti copii au avut parte de amintiri foarte neplacute si triste, Domnul prin mila si dreptatea Lui fata de poporul Sau va razbuna pe toti cei ce le-au facut rau si lor le va da bucurie”
“Imi pare foarte rau pentru toata suferinta voastra, ma rog ca Domnul sa va intareasca. Incredeti-va neclintit in D-zeu”
“Suferinta poate construe lucruri frumoase!SUFLETUL “
“”Acesti oameni au suferit foarte mult. Dar cu siguranta Dumnezeu intr-o zi le va schimba suferinta in bucurii. Incercarea adduce rabdare, rabdarea aduce biruinta si nadejde”
“Multumesc pt. ca prin suferinta pe care voi ati rabdat-o, acum eu am drepturi pe care altii nu le-au avut”
“Pentru noi sunt niste eroi vii chiar daca ei au murit”
“Imi pare rau pentru exprienta prin care ai trecut, cred ca ai avut mult curaj, este trist ca evreii au avut atat de mult de suferit. Imi doresc ca Domnul sa va binecuvanteze”
“Imi pare rau pentru ca ati suferit, de la o varsta foarte frageda.Toti oamenii au dreptul la viata”
“Imi pare rau pentru suferinta voastra , dar stiu ca Domnul a avut un plan cu sufletele voastre”
“Am fost la Auschwitz..in vizita. Am vazut lucruri ce nu se pot uita: cenusa ramasa in cuptor, covoare tesute din parul femeilor, camere de gazare,…Era o liniste solemna ce aducea odihna acelor locuri, te indemna la reculegere profunda, la solidaritate cu poporul sfant. Nu pot, mi-e frica sa ma gandesc, cum poate trai o astfel de fetita/femeie cu atatea cumplite amintiri! Odihniti-va in pace , voi, tot ice nu v-ati intors de-acolo, iar Dumnezeu sa va dea pacea tuturor celor ce traiti cu povara amintirilor! “Domnul este aproape de cei cu inima infranta si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit”( Psalmi)”
Multumim domnului Buleandra, director al Colegiului Teologic Baptist Emanuel, pentru buna colaborare si conditiile adecvate oferite pentru prezentarea expozitiei.
A urmat expunerea panourilor in Salonta, la Colegiul National "Arany Janos", in 30 mai. Si aici, elevii au lasat cateva ganduri asternute pe hartie in valiza, si am gasit si un mic origami:
“Eva era un copil la fel ca toti copiii, nu trebuia sa fie omorata la varsta de 13 ani”
“Eu cred ca exterminarea evreilor si a altor rase umane este incorecta deoarece toata lumea are dreptul la o viata normala. Hitler a avut o parere si idee proasta de a omori toti evreii. Si ei sunt oameni ca noi. “
“Eva era o copila normala si nu trebuia omorata la 13 ani”
“De ce au omorat pe Evrei? “
“Ceea ce a facut Hitler mi se pare o prostie deoarece era si ea un om cu drepturi egale si nu parea deloc diferita de ceilalti oameni”
“Eva era o copila ca restul si nu trebuia sa fie omorata la 13 ani, fiind nevinovata”
“Eva era doar o fata dar Hitler nu trebuia sa doreasca doar rasa pura fara Evrei, Tigani. Pana la urma si ei erau tot oameni”
“Exterminarea evreilor este o idee crunta si dura care duce la diferente si neintelgeri intre oameni. Eva era o fetita inocenta si nevinovata care a dus o viata grea pentru un copil de 13 ani. Prin urmare trebuie sa lasam orice diferenta sis a fim egali”
“Este nedrept ca o fetita ca oricare alta sa moara nevinovata. Aceasta perioada a Razboiului Mondial a fost cea mai sangeroasa pentru mine. Miile de oameni nevinovati au murit pentru necrutatorul nazist. In memoria lor ar trebui sa le multumim pentru ce au facut ei”
“De ce ii omorau pe Evrei? “
“Exterminarea evreilor a fost o idee dura si nedreapta , deoarece toti aveau dreptul la viata.Eva este o fetita inocenta care a dus o viata foarte dura si crunta”
“Eva era o copila ca altele si ea nu trebuia sa fie omorata de catre Hitler la varsta de 13 ani”
“Materialul expus are o valoare educative deosebita. Succesiunea si formularea subiectelor este deosebit de atractiva. Este emotionant. Multumim din suflet dascalilor care au ostenit pentru acest gest uman. Etnia roma din care fac parte ma indeamna sa cred ca era binevenita, poate necesara si amintirea, remarcarea MARTIRILOR ROMI”
Asociatia Tikvah Oradea multumeste doamnei director adjunct Alina Mitran de la Colegiul National "Arany Janos"care a acceptat prezentarea expozitiei elevilor salontani, oferind totodata conditii adecvate expunerii panourilor.